Prescrierea datoriilor: două termene diferite și o capcană

Despre prescrierea datoriilor circulă două idei false, ambele periculoase. Prima: că după trei ani datoria „dispare” singură. A doua: că poți ignora liniștit un dosar vechi. Realitatea legală e mai nuanțată, iar detaliile decid dacă rămâi sau nu cu datoria.

Primul lucru: sunt două prescripții, nu una

Confuzia dintre ele este cea mai frecventă. O datorie poate fi „prea veche” pentru un proces nou, dar dacă există deja o hotărâre, se aplică al doilea termen, care curge de la altă dată.

De când începe să curgă, la o datorie contractuală

Art. 2.524 alin. (1) din Codul civil:

„Dacă prin lege nu se prevede altfel, în cazul obligațiilor contractuale de a da sau de a face prescripția începe să curgă de la data când obligația devine exigibilă și debitorul trebuia astfel s-o execute.”

Pentru un credit, momentul exigibilității depinde de contract și de ce a făcut banca. Dacă a fost declarată scadența anticipată, aceasta schimbă data de la care se socotește termenul. Este exact tipul de detaliu pentru care merită un avocat, nu o estimare pe internet.

Capcana: prescripția nu operează automat

Art. 2.506 alin. (1) și (2) din Codul civil:

„(1) Prescripția nu operează de plin drept.
(2) După împlinirea termenului de prescripție, cel obligat poate să refuze executarea prestației.”

Deci prescripția îți dă dreptul să refuzi plata — nu șterge datoria singură. Iar art. 2.512 alin. (2) adaugă:

„Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.”

Judecătorul nu o va invoca în locul tău. Dacă nu te prezinți și nu o invoci, poți fi obligat la plata unei datorii prescrise.

Și există un termen procesual scurt

Art. 2.513 din Codul civil:

„Prescripția poate fi opusă numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.”

Cu alte cuvinte: dacă ai ratat primul termen, nu o mai poți invoca în apel. Aceasta este consecința practică cea mai gravă a ignorării unei citații.

Ce întrerupe prescripția — și de ce contează o plată mică

Art. 2.537 din Codul civil enumeră cazurile de întrerupere. Primele două contează cel mai mult pentru datorii bancare:

„1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripția;
2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscrierea creanței la masa credală în cadrul procedurii insolvenței […]”

Iar art. 2.538 alin. (2) spune explicit ce înseamnă recunoaștere tacită:

„Constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau penalităților, solicitarea unui termen de plată și altele asemenea.”

Dacă ești contactat de o firmă de recuperare pentru o datorie veche, nu plăti nimic și nu semna nimic înainte de a înțelege în ce situație juridică te afli.

Ce se întâmplă cu o datorie prescrisă

Art. 2.506 alin. (3) și (4):

„(3) Cel care a executat de bunăvoie obligația după ce termenul de prescripție s-a împlinit nu are dreptul să ceară restituirea prestației, chiar dacă la data executării nu știa că termenul prescripției era împlinit.
(4) Recunoașterea dreptului, făcută printr-un act scris, precum și constituirea de garanții în folosul titularului dreptului a cărui acțiune este prescriptibilă sunt valabile, chiar dacă cel care le-a făcut nu știa că termenul de prescripție era împlinit.”

Tradus: datoria nu dispare. Dacă plătești din proprie inițiativă după prescriere, nu poți cere banii înapoi. Iar dacă semnezi o recunoaștere scrisă, ea este valabilă chiar dacă nu știai că termenul se împlinise.

Ce nu mai poate face creditorul este să te constrângă, dacă invoci prescripția la timp. Legea îi permite însă în continuare să îți ceară plata pe cale amiabilă.

Prescripția executării silite

Art. 707 din Codul de procedură civilă:

„(1) Prescripția nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate.
(2) Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.”

Aceeași logică: trebuie invocată. Calea prin care se invocă este contestația la executare.

Contestația la executare: unde și în cât timp

Instanța — art. 714 alin. (1): contestația se introduce la instanța de executare. Înalta Curte a stabilit, prin recurs în interesul legii, că este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Termenul — art. 715 alin. (1) prevede 15 zile, calculate diferit după caz:

• de la data când ai luat cunoștință de actul de executare pe care îl contești;
• de la data când ai primit comunicarea sau înștiințarea privind înființarea popririi; iar dacă poprirea este pe venituri periodice, termenul începe cel mai târziu la data primei rețineri;
• dacă contești executarea însăși: de la primirea încheierii de încuviințare sau a somației, ori de la primul act de executare de care ai luat cunoștință.

Există și o excepție utilă, la alin. (3): contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând, în interiorul termenului de prescripție a executării silite.

Ce faci concret

1. Nu ignora nicio citație și niciun act de executare. Termenele curg de la comunicare, nu de la momentul în care te ocupi de problemă.
2. Nu plăti și nu semna nimic pentru o datorie veche înainte de a verifica situația juridică — o plată parțială repornește termenul.
3. Notează datele exacte: scadența, data ultimei plăți, data declarării scadenței anticipate, data primirii oricărui act.
4. Invocă prescripția la timp, prin întâmpinare sau cel târziu la primul termen. Judecătorul nu o va face în locul tău.
5. Dacă e vorba de o poprire, vezi și ghidul despre poprirea pe cont.

Întrebări frecvente

Surse

• Codul civil — prescripția extinctivă, art. 2.500 și următoarele
• Codul de procedură civilă — executarea silită, art. 706 și următoarele

Actele fără link se consultă în forma lor oficială pe portalul legislativ al Ministerului Justiției sau în Monitorul Oficial. Verificăm linkurile periodic; dacă unul nu mai funcționează, semnalează-l.

Notă: Infobanca.ro este un director informativ independent. Nu suntem instituție financiară, nu oferim consultanță financiară și nu intermediem produse bancare. Datele de mai sus au fost preluate din surse oficiale la data indicată și pot fi modificate de instituție fără notificare prealabilă. Verificați întotdeauna informația pe canalul oficial înainte de a acționa. Ai găsit o eroare? Semnaleaz-o aici. Cine scrie și cum verificăm: despre Infobanca.ro și politica editorială.